DECLARAŢIA ALIANŢEI CIVICE

PRIVIND ULTIMELE EVOLUŢII ALE POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI

Alianţa Civică a susţinut de la bun început eforturile Guvernului în vederea aderării ţării noastre la N.A.T.O. şi a salutat decizia luată la Praga, de către statele membre, ca printre ţările invitate să figureze şi România. Este un succes al diplomaţiei româneşti pe care A.C. îl apreciază fără nici o rezervă, ca şi atitudinea Guvernului privind facilităţiile acordate S.U.A., în campania militară a acestora de răsturnare a sângeroasei dictaturi din Irak.

În ceea ce priveşte viitoarea semnare a tratatului cu Rusia, Alianţa Civică consideră vă respectivul document, odată parafat trebuie dat publicităţii, inclusiv anexele, pentru a fi cunoscut de români şi a intra în dezbaterea publică. Epoca tratatelor şi anexelor secrete s-a încheiat. Preşedintele României şi Parlamentul au fost aleşi de către cetăţenii Statului Român şi ca atare trebuie să dea socoteală acestora asupra conţinutului menţionatului tratat, înainte de a fi semnat şi ulterior ratificat.

Alianţa Civică respinge aprecierea domnului prim ministru, Adrian Năstase, conform căreia pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, cu consecinţele sale din 1940, şi confiscarea tezaurului României de către fosta U.R.S.S. au ajuns să aibe doar conotaţii emoţionale. Asigurarea că o comisie specială va studia problema tezaurului confiscat este pe cât de falsă, pe atât de slugarnică. Este falsă deoarece, odată ce o mică parte a tezaurului a fost retrocedată României în timpul dictaturii comuniste, cu scopuri propagandistice, acest fapt reprezintă o dovadă clară că soarta tezaurului României a fost şi este bine cunoscută la Moscova. Asigurarea domnului prim ministru este deasemenea slugarnică deoarece Guvernul României a acceptat să plătească Suediei o veche datorie din perioada interbelică pentru a normaliza relaţiile financiare cu acest stat, în timp ce acceptă cu supuşenie nerezolvarea datoriei Rusiei faţă de Statul Român, anume obţinerea tezaurului confiscat. În opinia noastră acesta nu trebuie „căutat” ci plătit, respectiv cantitatea de aur confiscată pentru care există documente doveditoare foarte clare.

Datorită unor asemenea ambiguităţi, Alianţa Civică cere publicarea imediată, în presa de largă circulaţie a tratatului româno-rus.

În acelaşi timp, Alianţa Civică nu poate accepta limbajul dublu al preşedintelui Ion Iliescu. Nu întâmplător atacul dur al acestuia din urmă faţă de criticile ambasadorului american Michael Guest, privind corupţia din România, a avut loc în ajunul sosirii la Bucureşti a ministrului de Externe rus, Igor Ivanov iar jurnalul „Tages Zeitung” căruia i-a fost acordat interviul este cunoscut pentru poziţia sa antiamericană.

Alianţa Civică îşi manifestă satisfacţia faţă de aplanarea diferendului prin retractarea domnului Ion Iliescu, comunicatul ambasadei S.U.A. din Bucureşti şi ratificarea de Senatul Statelor Unite a acordului de aderare a României la N.A.T.O. În schimb Guvernul Adrian Năstase nu este dispus să renunţe la politica sa internă abuzivă, de încălcare a drepturilor omului şi de construire a unui stat autoritar şi mafiot, de tip sud-american, in ciuda avertismentelor senatorului Cristopher Smith şi a altor oficialităşi ale S.U.A. şi U.E.

Dacă, în privinţa aderării României la N.A.T.O., există şi un interes major al S.U.A., datorită deplasării zonei unor potenţiale conflicte din Europa Centrală spre Orientul Apropiat şi Mijlociu, nu acelaşi lucru se întâmplă în domeniul aderării la Uniunea Europeană. Domnul Gunter Verheuger sau, foarte recent, domnul Jonathan Scheele au fost categorici în declaraţiile lor. Anul 2007 nu a fost propus în vederea aderării României la U.E. de către acesta ci de Guvernul de la Bucureşti iar dacă acesta din urmă nu trece la o restructurare serioasă a economiei şi la combaterea corupţiei, în fapte şi nu în vorbe, România nu va fi acceptată.

Într-un asemenea caz nefericit, ţara noastră, în opinia Alianţei Civice, va reajunge în zona de influenţă economică a Rusiei iar avantajele câştigate în urma aderării la N.A.T.O. vor dispărea treptat. De pe acum se constată, ceea ce presa trece uşor cu vederea, eforturile Rusiei de a face cât mai mari investiţii în România, în loc de a-şi deschide propria piaţă pentru mărfurile româneşti. Alianţa Civică se pronunţă, în contextul viitoarelor relaţii economice cu Rusia, pentru o creştere a exportului de mărfuri româneşti, ajungându-se astfel la o echilibrare a balanţei de plăţi între cele două state dar are serioase rezerve faţă de o creştere exagerată a investiţiilor ruseşti. Respingem o nouă dependenţă economică faţă de Rusia. Avem o tristă experienţă.

Prof. Dr. Şerban Rădulescu-Zoner

Preşedintele Alianţei Civice

Bucureşti, 15 mai 2003