IZOLAŢI ÎNTR-UN PREZENT FĂRĂ TRECUT ŞI FĂRĂ VIITOR

Încurajată de miopia şi lipsa de reacţie a opoziţiei, noua putere nu lasă să treacă o zi fără să aplice în practică deviza lui Orwell „Cine controlează trecutul, stăpâneşte viitorul”. După ce a fost trecută prin parlament o variantă antidemocratică a Legii secretului de stat şi de serviciu (retrasă doar în urma protestului societăţii civile, al Comisiei Europene şi NATO), primul-ministru şi-a exersat, luni, veleităţile pamfletare asupra CNSAS, declarându-se împotriva „dezgropării trecutului” de către acest consiliu care – în ciuda gafelor, comodităţii şi, uneori, laşităţii sale – reprezintă totuşi o instituţie votată într-un Parlament democratic, după o dezbatere de şase ani de zile. Joi, procurorul general al României a eliberat din funcţia de şef al Parchetelor Militare pe generalul Dan Voinea, cel mai abilitat anchetator al crimelor din timpul lui Ceauşescu (asasinarea inginerului Gheorghe Ursu, „acţiunea Autobusul”, terorismul internaţional – Carlos Ramirez Sanchez, reprimarea mişcării de la Braşov din 1987), dar şi al dosarelor revoluţiei (Timişoara, Cluj, Reşiţa, Sibiu, Bucureşti) şi mineriadelor (1990-1991). Înlăturarea sa urmează celor ale procurorilor Ovidiu Buduşan, Doru Dobocan, Silvia Cerbu, care se ocupau de unele dosare incomode ale guvernanţilor şi aliaţilor lor.

Umbra bunului plac se întinde peste ţară, sub lozinca „Să privim numai spre viitor”. Trecutul este înmormântat cu bună ştiinţă, iar adevărurile lui vor deveni în curând secrete de stat. Dar, în toate ţările democratice din Europa care au fost cândva dictaturi, democraţia de tip modern, comunitar, a fost precedată obligatoriu de o meticuloasă analiză care în limbajul de specialitate se numeşte „prelucrarea critică a trecutului” (fie el nazist sau comunist). Cum îşi închipuie conducătorii României de astăzi că frontierele Europei se vor deschide pentru o ţară dominată de serviciile secrete şi în care trecutul este cocoloşit şi ascuns? Societatea civilă a rămas, în pofida defecţiunii clasei politice – care a lăsat-o fără nici un sprijin – singurul martor lucid şi acuzator al acestei stări de fapt. Atâta timp cât va mai avea posibilitatea şi dreptul, ea este datoare să reziste deznădejdii, înregistrând cel puţin mărturia procesului de izolare în care se adânceşte România. Alianţa Civică va continua să o facă în mod sistematic.

ALIANŢA CIVICĂ

Bucureşti, 16 martie 2001