ACTIVITATEA COMITETULUI NAŢIONAL DE COORDONARE AL ALIANŢEI CIVICE

SEPTEMBRIE 2002-MARTIE 2002

Reuniunea Consiliului Naţional Director al Alianţei Civice se desfăşoară într-un climat socio-politic dezolant şi periculos. Aproape jumătate din populaţia ţării a ajuns la pragul sau sub pragul sărăciei. Impozitele şi taxele către stat, dacă nu cresc neapărat în cifre absolute, se înmulţesc, ajungând pentru unii contribualbili la peste 225, efectul fiind până la urmă acelaşi. Dreptul la ocrotirea sănătăţii a cetăţenilor, garantat prin art. 33 al Constituţiei şi rămas nemodificat prin actualul proiect de revizuire a legii fundamentale a României, este călcat în picioare de actualii guvernanţi. În loc de a se moderniza o parte a spitalelor care nu mai corespund unor minime standarde pentru îngrijirea bolnavilor se intenţionează reducerea numărului de spitale, în ansamblul lor, sub motivul că sunt prea multe paturi faţă de numărul bolnavilor. Medicamentele compensate pentru pensionari au ajuns o raritate, cei bolnavi fiind obligaţi să meargă din farmacie în farmacie pentru a le căuta sau de a sta la cozi interminabile, agravându-şi astfel suferinţele. Bursele pentru elevi şi studenţi descresc în cifre relative, de la lună la lună, iar reducerea transportului pe calea ferată, a fost suspendată cu încălarea Legii În văţământului.

În timp ce produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut, ceea ce este adevărat iar inflaţia este ţinută sub control dacă urmărim raportul leu-dolar sau leu-euro, de fapt această „reuşită” este realizată pe spinarea populaţiei, pe cea a copiilor, studenţilor, salariaţilor şi pensionarilor, prin sărăcirea zi cu zi a cetăţenilor de rând încât mulţi, chiar foarte mulţi au ajuns să aleagă între a se hrăni, sau a plătii facturile aberante pentru încălzire, apă şi lumină sau a-şi plăti puţinii bani pe care îi au pentru îngrijirea sănătăţii. Aşa-zisele indexări ale burselor pentru studenţi, ale salariilor şi ale pensiilor pentru acoperirea ratei inflaţiei reprezintă o sinistră farsă, odată ce creşterea continuă a preţurilor la carburanţi atrage după sine o explozie a celor la alimenente, bunuri de consum etc. Noi înţelegem costurile reformei pentru a se ajunge la o economie de piaţă cu adevărat funcţională, ceea ce înseamnă şi unele sacrificii din partea populaţiei, dar respingem jaful organizat al avuţiei naţionale, al banilor publici şi al împrumurilor extrene nerambulsabile de către mafia securisto-pesediste, pe plan central şi local care a ajuns să controleze economia românească, prin trafic de influenţă, corupţie şi furt. Nu dau numele capilor de la centru şi din judeţe ale caracatiţei deoarece cele câteva jurnale încă independente i-a făcut de mult cunoscuţi opiniei publice numindu-i „baroni”. „Baronii locali”, nişte escroci şi în acelaşi timp nişte satrapi în judeţele lor au defilat recent prin faţa conducerii P.S.D. iar concluzia a fost „nepriceperea” lor de a-şi imacula imaginea.

În acelaşi timp, întreaga administraţie centrală şi locală, de sus până jos, a fost paralizată, toţi funcţionarii publici fiind transformaţi în nişte slugi, faţă de superiori şi încălcând, după caz şi la ordin, legile în vigoare şi drepturile cetăţenilor. În plus mai sunt şi corupţi şi aroganţi în raporturile lor de serviciu cu petenţii sau cu plătitorii cinstiţi de impozite şi taxe.

De la politizarea administraţiei publice s-a trecut la cea a învăţământului, cu scopul final de control şi pervertire a conştiinţei tineretului. Constituirea organizaţiei cadrelor didactice P.S.D. sau crearea unor instituţii de învăţământ postuniversitar de partid, de tipul defunctei Academi „Ştefan Gheorghiu”, precum I.N.A., constituie doar două exemple.

În sfârşit prin preconizatele modificări ale codului penal se loveşte în libertatea presei şi mai ales în jurnaliştii de investigaţie care dau în vileag afacerile necurate şi abuzurile „baronilor” locali şi centrali. Dacă, în momentul de faţă, există încă un număr de ziare independente, mai ales în Bucureşti dar şi unele de interes local, acestea din urmă făcând faţă presiunilor indirecte sau directe, chiar brutale, din partea partidului de guvernământ, presa audio-vizuală este aproape în întregime aservită, Televiziunea publică pentru care fiecare cetăţean este obligat să plătească lunar taxa de abonament, a ajuns un deşănţat organ de propagandă al Puterii iar posturiel private, cu câteva excepţii demne de felicitat, au fost cumpărate prin diverse mijloace încât opoziţia politică şi mai ales societatea civilă nu mai poate fi văzută şi auzită.

Acesta este, în linii mari, contextul în care Alianţa Civică şi-a desfăşurat activitatea în ultimele luni, (uneori în colaborare cu alte asociaţii) opunându-se, prin mijloacele care-i mai stau încă la dispoziţie, constituirii „partidului-stat” conform unei definiri a presei independente sau ale creării unui stat autoritar şi mafiot, după modelul unor republici sud-americane, potrivit unei definiri care îmi aparţine. Dar aceste două caracterizări nu se exclud, una pe alta ci, din potrivă, se completează.

Dar de situaţia în care se află acum societatea românească nu este răspunzător doar partidul de guvernământ ci şi aliaţii acestuia: unul în umbră, adică P.R.M., mai ales când este vorba de împiedicarea desconspirării foştilor securişti, folosiţi ca „specialişti” de actuala Putere, în manipularea populaţiei dar şi în unele dintre afacerile murdare, pe spinarea populaţiei; celălalt la vedere, pe faţă, un aliat pentru crearea statului autoritar şi mafiot, este U.D.M.R. Acesta din urmă, în schimbul unor avantaje, a ajuns să trădeze cauza democraţiei şi al unui minim de moralitate în politică. Vă întrebăm pe Dvs., stimaţi colegi, dar mai ales pe reprezentanţii presei: Există doar „baroni locali” români sau şi maghiari, adică U.D.M.R.-işti despre care se tace? Discriminarea pozitivă a mers până acolo încât comunităţilor maghiare li se înapoiază de către guvernanţii P.S.D.-işti totul (clădiri, palate, terenuri, păduri, confiscarte de comunişti) în schimbul votului U.D.M.R.-ist din Parlament, cu favoarea partidului-stat, pe când comunităţilor româneşti nu li se retrocedează nimic sau aproape nimic, ca în cazul pădurilor aparţinând arhiepiscopatului ortodox al Bucovinei cu celebrele mănăstiri din zonă. Cred că responsabilitatea U.D.M.R.-ului pentru situaţia jalnică, descrisă mai sus, în care a ajuns cea mai mare parte a populaţiei din ţara noastră trebuie să intre în preocupările filialelor noastre din Transilvania şi să se ia atitudine. Nu de pe poziţii şovine, extremiste şi incitatoare la ură etnică, precum procedează P.R.M.-ul, ci de pe ale noastre, ale Alianţei Civice, care militează pentru o autentică democraţie, pentru o reformare a clasei politice, pe criterii morale, şi împotriva instituţionalizării corupţiei în România. În acelaşi context credem că se impune ca, după modelul scuzelor, cerute în timpul regimului Emil Constantinescu, doar poporului evreu, pentru crimele şi ororile săvârşite în timpul legionarilor şi al dictaturii antonesciene, actuala Putere să ceară iertare victimelor, indiferent de etnie, ale genocidului comunist din România.

Ce a făcut Alianţa Civică, la nivel central, în perioada dintre reuniunea Consiliului Naţional de la Braşov, din septembrie 2002 şi cea de azi, în contextul socio-politic asupra căruia am insistat câtuşi de puţin întâmplător.

În primul rând a continuat seria dezbaterilor publice pe teme de actualitate. Una sub titlul „politizarea învăţământului”, la care au participat reprezentanţi ai sindicatelor de profil, ai Solidarităţii Universitare şi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, inclusiv doamna ministru Ecaterina Andronescu. O a doua reuniune de acelaşi gen a avut drept temă „Libertatea presei. Prezent şi perspective”. Pe lângă membrii Alianţei Civice au participat activ la discuţii, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai unor asociaţii şi publicaţii precum doamna Ioana Avădanei (centrul pentru jurnalism independent) domnii Cristian Pârvulescu (ProDemocraţia), Gabriel Andreescu (APADOR-CH), C.T. Popescu (Adevărul), Romulus Rusan (Fundaţia Academia Civică), director Popescu (Radiodifuziunea Română).

Cu o săptămână în urmă, s-a întrunit la Bucureşti Comitetul pe ţară a grupurilor „Civis”, cu care prilej a avut loc un schimb de opinii şi s-a votat un plan de acţiune, nu cu caracter politic ci educaţional.

În perioada la care mă refer, Alianţa Civică a participat la Forumul Constituţional, alături de alte asociaţii aparţinând societăţii civile. Nu insist asupra acestei activităţi deoarece ea va face obiectul unui referat special prezentat de dl. vicepreşedinte Florin Niculescu. Mă rezum la a constata doar că în actuala formă finită a proiectului de revizuire a Constituţiei se regăsesc unele din propunerile Alianţei Civice. Probabil că în urma criticilor dure pe care noi le-am formulat faţă de proiectul iniţial al P.S.D., noi fiind primii care ne-am pronunţat, cu prilejul Consiliului Naţional din 6 aprilie 2002. Ar fi exagerat să susţinem că fără argumentele noastre, unii membrii ai Comisiei Constituţionale, poate, nu s-ar fi sesizat de unele aberaţii din proiectul iniţial de revizuire. Ţin totuşi să subliniez că Alianţa Civică a fost prima care a tras semnalul de alarmă şi a fost auzită.

În afara amintitelor dezbateri publice, Comitetul Naţional de Coordonare, prin biroul său de presă a dat publicităţii o serie de comunicate sau proteste faţă de unele stări de fapt. Dintre acestea mă limitez doar la câteva exemple: „Declaraţia privind C.N.S.A.S. faţă de încercările de subordonare ale P.S.D., „Declaraţia-apel privind mitingul din 23 noiembrie 2002, cu ocazia vizitei preşedintelui G.W. Bush în România”, „Declaraţia-protest privind dispariţia ziaristului Iosif Costinaş (5 decembrie 2002), un caz pe care poliţia a dat dovadă că nu e în stare să-l elucideze iar societatea civilă a început să-l uite. În fine o parte a membrilor noştri, au dat curs apelului Comitetului de Coordonare şi au participat la demonstraţia din 11 martie a.c., alături de alte formaţiuni ale societăţii civile, cerând desconspirarea ofiţerilor de securitate. La toate acestea mai trebuie adăugate articolele din presă, sub semnătură privată sau apariţii în nume propriu, la unele posturi de televiziune ale unor lideri ai Alianţei Civice. Acestea din urmă au fost totuşi rare deoarece noi suntem supuşi unui boicot bine pus la punct, mai ales în mass media din domeniul audio-vizualului. În ceea ce priveşte presa scrisă aduc mulţumiri ziarelor care reflectă cu fidelitate activitatea noastră cât şi celor care scriu mai rar despre noi, în speranţa ca după această reuniune să-şi schimbe atitudinea. Boicotul aproape total îl întâlnim însă în mass media audiovizuală. Mă întreb şi vă întreb, de ce redactorii şi directorii posturilor de radio şi televiziune româneşti nu relatează nimic despre Alianţa Civică considerând cu tâlc neinteresant ceea ce facem (încât ni se pune uneori întrebarea „Ce mai face Alianţa Civică? Mai există?”) pe când posturile de radio „B.B.C.” şi „Europa Liberă” transmit, când este cazul, relatări şi comentarii bine documentate?

Nu pot încheia acest raport privind activitatea din ultimele şase luni ale Comitetului de Coordonare fără a face câteva referiri privind asistenţa socială. Astfel, ajutoarelor primite din partea unor fundaţii germane de către Academia Civică au fost transferate Alianţei Civice care, la rândul ei le-a donat „Institutului Naţional de Medicină Fizică şi recuperare medicală” (paturi multi funcţionale, cărucioare cu rotile pentru handicapaţi neurologici, cadre de mers şi bastoane) şi zeci de saci mari cu îmbrăcăminte, repartizate apoi, de noi, filialelor din Bucureşti, Ploieşti şi Câmpina care, la rândul lor le-au răspândit unor cămine şi orfelinate sau, direct, unor oameni sărmani. În fine la nivelul filialei Bucureşti şi a altora din ţară, s-au organizat meditaţii gratuite pentru copii proveniţi din familii cu venituri modeste.

Stimaţi colegi şi invitaţi,

M-am limitat, după cum cred că este normal, la a vă expune activitatea conducerii centrale a Alianţei Civice. Cea a filialelor noastre, foarte variată, în funcţie de specificul fiecăreia dar şi de concepţia respectivelor comitete locale, ne va fi expusă de reprezentanţii acestora. Nu pot totuşi să nu menţionez, cu titlu de exemplu, lupta aprigă a liderilor filialei din Focşani împotriva mafiei vrâncene, meritul celei din Braşov, mai ales în relansarea activităţii noastre în rândul tinerilor bogăţia şi diversitatea acţiunilor filialelor din Bucureşti şi Craiova. Din darea acestor patru exemple nu trebuie trasă concluzia că, în special filialele Cluj, Ploieşti, Iaşi, Constanţa ş.a. nu au avut o activitate meritorie încât, în numele Comitetului de Coordonare le aduc mulţumiri, cu atât mai mult cu cât noi cunoaştem dificultăţile materiale prin care trec cât şi presiunile de ordin psihologic la care sunt supuse din partea „baronilor” Puterii. Dealtfel activitalea Alianţei Civice, pe plan local şi central, poate fi cunoscută chiar pe o perioadă mai lungă (aprilie 2002-martie 2003) prin consultarea ultimei Agende a Alianţei Civice, care vă stă la dispoziţie, atât Dvs., stimaţi colegi cât şi jurnaliştilor, dovedind mai ales acestora din urmă că Alianţa Civică acţionează, în ciuda obstacolelor care ni se pun în faţă de către răuvoitori.

Până societatea românească nu va intra în normalitate, până când securiştii, excrocii şi jefuitorii poporului român nu vor dispare din viaţa politică românească Alianţa Civică va fi pe baricade şi va ţine stindardul sus.

Prof. Dr. Şerban Rădulescu-Zoner

Preşedintele Alianţei Civice

Bucureşti, 15 martie 2003