APELUL ALIANŢEI CIVICE

către Biserica Ortodoxă Română

În aceste momente de mari tensiuni sociale şi politice, de rezolvarea cărora depinde nu numai viitorul imediat al societăţii româneşti, ci şi destinul generaţiilor viitoare, ne adresăm Bisericii Ortodoxe Române, enoriaşilor, preoţilor şi ierarhilor ei, cerându-le să se implice direct în gravele probleme de ordin moral, social, confesional, care convulsionează ţara.

Azi, mai mult decât oricând, în climatul de ură şi dezbinare organizată, poporul nostru are nevoie de toleranţa izvorâtă din iubire şi de înţelegerea izvorâtă din suferinţă a creştinismului, de forţa comunitară şi unificatoare a Bisericii;

Azi, mai mult decât oricând, după atâtea decenii de umilire şi degradare, de persecuţii şi corupţie, Biserica are nevoie de sprijinul, de respectul şi adeziunea celor pe care îi păstoreşte şi în fruntea cărora este în măsura în care este alături de ei.

Societatea civilă şi comunitatea creştină sunt două sfere care se întrepătrund, suprapunându-se în mare măsură, de aceea apostolatul pentru renaşterea spirituală şi religioasă şi cel pentru trezirea conştiinţei civice apar ca două feţe ale aceleiaşi încrederi în puterea divină şi în forţa morală, care pot triumfa în sufletul omenesc.

Facem apel la Biserica Ortodoxă Română să intre - aşa cum a făcut-o în toate marile momente ale istoriei noastre - în lupta pentru trezirea spirituală şi redresarea morală a poporului român, să se implice în viaţa cetăţii şi, în numele credinţei, speranţei şi iubirii, cele trei virtuţi cardinale ale creştinismului, să înfrângă minciunea şi intoleranţa care ne dezbină, mărturisind şi propovăduind adevărul care ne face liberi şi înţelegerea aproapelui care ne va purifica.

Chemăm slujitorii Bisericii să dea exemplul participării dezinteresate şi misionare la viaţa publică şi la asanarea morală a societăţii;

Chemăm slujitorii Bisericii să propovăduiască în numele lui Hristos, iubitorul de oameni, respectarea drepturilor omului - dintre care primul este dreptul la scânteia divină aprinsă prin naştere în fiecare din noi - să ia apărarea celor umiliţi şi dezamăgiţi, celor persecutaţi, nedreptăţiţi, minţiţi, înşelaţi, învăţându-i că lumea trebuie să se schimbe, dar că ea nu poate fi schimbată decât prin dragoste şi că nu putem fi cu adevărat liberi decât în măsura în care ne supunem lui Dumnezeu.

În felul acesta, Biserica îşi va face în acelaşi timp datoria faţă de Dumnezeu şi faţă de popor, ridicându-se la înălţimea propriei misiuni şi istorii şi făcând să nască în sufletele credincioşilor ei lumina stimei şi a încrederii.

În felul acesta, luptătoare şi gata de jertfă, cerând mărturisirea înainte de iertarea păcatelor şi aşteptând învierea morţilor, pentru ca moartea lor să nu fi fost în zadar, Biserica va fi alături de cei însetaţi de dreptate şi de cei prigoniţi pentru adevăr, iar ei vor fi alături de ea, sub semnul Crucii şi al convingerii că nu putem reuşi decât împreună.

Bucureşti, ianuarie 1992