DECLARAŢIA DE RECONCILIERE NAŢIONALĂ

Dintre gravele şi multiplele prejudicii aduse societăţii româneşti de cele patru decenii de comunism, degradarea morală se reflectă, prin implicaţii şi consecinţe, în toate domeniile existenţiale.

Această degradare îmbracă multiple forme (pasivitatea, atitudinea faţă de muncă, conştiinţa civică deficitară), dar cea mai acută şi actuală dintre ele este dezbinarea, care porneşte de la categorii sociale şi ajunge uneori până la nucleul intim, familial.

Alianţa Civică, pornind de la scopul său iniţial, care este constituirea societăţii civile în România, consideră că necesitatea primordială, în actuala conjunctură, este coordonarea tuturor forţelor active ale ţării pentru realizarea reconcilierii naţionale. De această reconciliere au nevoie, în primul rând, cei care au suferit direct nedreptăţile comuniste, dar nu într-o mai mică măsură cei care se simt încărcaţi de o culpabilitate difuză, datorită regulilor strâmbe de existenţă a întregii societăţi, în cadrul cărora au funcţionat şi la funcţionarea cărora, prin supunere, au contribuit. Iată de ce socotim că e necesară o mai clară delimitare a răspunderilor.

Într-adevăr, dacă sub aspect juridic problema este clarificată, în sensul că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru funcţia pe care a exercitat-o, ci doar pentru faptele pe care individual le-a comis - în măsura în care acestea cad sub incidenţa legii - nu la fel stau lucrurile sub aspectul răspunderii morale. Dat fiind că apartenenţa la fostul partid comunist nu mai era de mult o chestiune politică, ci, adesea, o condiţie pentru minima realizare profesională sau poate chiar pentru asigurarea supravieţuirii, blamarea întregii mase a membrilor de partid ar fi nu numai o greşeală, ci şi o nedreptate. Aici se simte nevoia unei delimitări clare a celor aproape patru milioane de membri ai fostului partid comunist de tagma tuturor celor ce, aflându-se în vârful piramidei de partid şi de stat, au contribuit direct la dezastrul naţional. O bună perioadă de timp, aceştia din urmă nu trebuie să poată avea acces la competiţia politică, la funcţiile de conducere şi decizie în stat, nu numai pentru a condiţiona astfel ţinuta morală a viitoarei clase politice, ci şi pentru a împiedica mentalităţile să treacă dintr-un sistem în altul.

Având în vedere deosebita importanţă a climatului social-politic din ţara noastră, Alianţa Civică cheamă toate formaţiunile politice reprezentate în Parlamentul României, ca şi toate organizaţiile politice neparlamentare, să adere la următoarele principii:

1. Orice luare de poziţie publică, referitoare la o persoană, trebuie să aibă în vedere exclusiv faptele şi activitatea concretă a acesteia. Se consideră lipsită de etică blamarea pe baza unor incriminări generalizatoare, cum ar fi apartenenţa la fostul PCR şi la structurile organizatorice inferioare ale acestuia sau deţinerea unor funcţii pe linie de stat.

2. Până în anul 2000, nu pot fi promovate în funcţii de conducere sau de decizie ale statului următoarele persoane:

a) foştii membri ai CC al PCR;

b) fostele cadre ale Securităţii;

c) foştii activişti, care - renunţând la propria profesiune - au fost retribuiţi de către Partidul Comunist pentru activitatea politico-ideologică depusă în aparatul de partid.

În felul acesta, printr-un efort comun, vom reuşi - pe cât este omeneşte posibil - să limpezim atmosfera de derută morală a acestui sfârşit de orânduire şi de mileniu, împiedicând pătrunderea în viitor a tarelor vechii lumi şi pledând pentru o adevărată reconciliere naţională. Viitoarele generaţii ale poporului român vor putea astfel să înveţe nu numai din jertfa celor care au avut curaj, ci şi din suferinţele celor care au fost împiedicaţi să-l aibă.

Bucureşti, 13 martie 1991