Atitudini

Raportul de activitate prezentat la 3 decembrie 2005 - Congresul al VII-lea A.C. de catre dl. pres.  Serban Radulescu - Zoner

Stimaţi colegi,

          S-au împlinit 15 ani de la înfiinţarea Alianţei Civice. Crearea acesteia a fost iniţial o reacţie faţă de barbariile comise în Bucureşti de mineri, conduşi de Miron Cozma, la chemarea fostului preşedinte Ion Iliescu, pentru ca prin violenţă, prin bătăi crunte, arestări abuzive şi jafuri să reducă la tăcere pe adversarii regimului, să terorizeze tineretul, în special pe studenţi, să vandalizeze şi să lichideze partidele democratice din opoziţie încât totalitarismul comunist să fie înlocuit cu cel F.S.N.-ist. În acele zile, de 14-15 iunie 1990, în locul argumentelor au fost folosite, bâtele, răngile şi lanţurile. Evenimentele petrecute atunci au fost filmate de jurnalişti străini şi au făcut oculul lumii civilizate. În acest context, în toamna aceluiaşi an 1990, 216 reprezentanţi ai elitei intelectuale româneşti au pus bazele Alianţei Civice, figura emblematică fiind, după cum este şi în prezent, cunoscute poate pe toate meridianele, Ana Blandiana, dizidentă mai ales în ultimul deceniu al dictaturii comuniste. La 29 noiembrie 1990, după ce la începutul aceleiaşi luni, Ana Blandiana, Mihai Şora şi Petre Mihai Băcanu au definit, într-o conferinţă de presă, scopurile noii asociaţii, A.C. a fost recunoscută oficial ca personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 2274 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Conform art.1 al Statutului, Alianţa Civică „militează pentru valorile democraţiei, consolidarea societăţii civile şi a statului de drept în România.”

          Aceste motivaţii ale creării şi existenţei A.C. sunt valabile şi în prezent, chiar dacă în ultimii 15 ani societatea românească nu mai este cea din trecut, după cum nici A.C. nu se mai manifestă ca în 1990 sau până în 1996. Începând din 1996, a existat la fiecare 4 ani o alternanţă la guvernare, dar populaţia, de fiecare dată, nu a votat doctrine şi programe ci s-a pronunţat doar contra celor aflaţi la Putere până în ziua alegerilor. Există o presă liberă, cu diverse simpatii politice, există un Parlament pluripartid, în schimb noua clasă politică, care s-a format între timp, este tot mai rapace, tot mai coruptă şi infiltrată de foşti ofiţeri sau colaboratori ai fostei Securităţi şi, într-o şi mai mare măsură, de profitori şi activişti ai regimului totalitar comunist de trista amintire. Cel puţin formal există o separare a Puterilor în Stat iar în prezent actualul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, singurul membru al Guvernului care provine din cadrul societăţii civile depune mari eforturi, cu unele succese pentru a asigura independenţa magistraţilor.

          Dacă România de azi nu mai este ceea ce a fost în anul înfiinţării Alianţei Civice, înregistrându-se totuşi progrese, ce-i drept lente, chiar foarte lente şi doar sub presiunea societăţii civile (A.C. având un rol major recunoscut chiar şi de adversarii noştri), nici Alianţa Civică nu mai este cea din 1990, scoţând în stradă sute de mii de demonstranţi, de protestatari faţă de ceea ce regretatul Corneliu Coposu definise „regimul cripto-comunist”.

          Unii dintre membrii şi mulţi dintre simpatizanţii noştri, nerăbdători de a vedea o reală şi rapidă schimbare, după cum şi-ar fi dorit, au ajuns decepţionaţi şi nu au mai răspuns, în timp, apelurilor noastre. Alţi membri, ce-i drept puţini la număr, au folosit A.C. drept trambulină pentru a se înscrie apoi în partide şi a obţine funcţii, uitând apoi de noi. Au existat şi există şi excepţii notabile. Deşi mi-am propus să nu dau exemple prea multe pentru a nu lungi acest raport mă voi abate de la regula impusă. Mă refer la domnii Nicolae Noica şi Ion Caramitru care, chiar şi când au fost miniştri, nu ne-au abandonat şi au fost atunci ca şi acum împreună cu noi. În fine, în anii 2001-2004, fosta Putere, denumită de presă Partidul-Stat n-a mai recurs la bâtă şi rangă pentru a intimida pe colegii şi prietenii noştri, ci a recurs la alte mijloace, semănând teamă în rândul unui întreg segment al membrilor noştri, anume al bugetarilor (în special profesori), în sensul de a le da de înţeles acestora că vor fi concediaţi dacă nu vor înceta de a fi membri activi ai A.C. Acest fenomen s-a petrecut în special în provincie unde presiunile au fost mai dure. Spre cinstea lor, puţini din categoria menţionată, au cedat în faţa acestui şantaj unii ajungând, în timpul regimului Iliescu-Năstase, într-un fel de semiclandestinitate, în sensul de a rămâne membrii activi ai A.C., fără a se manifesta în public, spre a nu ajunge şomeri şi muritori de foame. După ultimele alegeri presiunile au încetat şi colegii noştri sunt din nou, lângă noi şi printre noi: aici. Alţii, care cu atât mai mult merită recunoştinţa noastră, nu au cedat nici parţial amintitului şantaj. În fine, ceea ce este şi mai îmbucurător, este faptul că, în ultimii ani, în timpul presiunilor efectuate asupra noastră de regimul Iliescu-Năstase, s-au înscris în A.C. o seamă de noi membrii entuziaşti, din categoria tineretului studios care reprezintă viitorul Alianţei Civice. Câţiva au fost cooptaţi în structuri de conducere pe plan local, alţii, cu concursul Dvs. ar trebui să fie aleşi azi, la acest congres, în conducerea centrală.

          În cadrul acestei scurte şi, poate, imperfecte analize a cadrului în care ne-am desfăşurat activitatea, am afirmat că şi A.C. s-a adaptat condiţiilor actuale, fără a renunţa la principiile sale nobile, fără a face concesii Puterii, indiferent care a fost aceasta. În primul rând ne-am îndreptat atenţia spre educarea civică a concetăţenilor noştri, în sensul de a-i face să-şi cunoască drepturile pe care le au de a şi-le afirma cu curaj, în faţa abuzurilor sau a funcţionarilor publici corupţi dar, în acelaşi timp, să-şi achite cu corectitudine obligaţiile faţă de comunitatea în care trăiesc. În acelaşi timp, prin conferinţe de presă, prin proteste sau comunicate redactate de dl. Romulus Rusan şi transmise populaţiei prin mass media, în limitele reduse de acceptibilitate a acesteia, am luat atitudine faţă de derapajele Puterii faţă de regulile Statului de Drept. În fine, din iniţiativa celui care vă vorbeşte, s-au organizat, la sediul nostru central, dezbateri publice pe teme de actualitate, în prezenţa reprezentanţilor Puterii, a altor asociaţii ale societăţii civile şi a presei. Regimul proprietăţii în România, deficienţele în sistemul sanitar şi farmaceutic (sper ca d-na vicepreşedinte, dr. Mariana Florian care s-a ocupat personal de această reuşită să vă dea detalii în cuvântul Domniei Sale), politizarea învăţământului, corupţia crescândă şi instituţionalizată, au fost temele unora dintre amintitele dezbateri. Cea mai recentă asemenea dezbatere, cu participarea unor parlamentari din toate partidele şi numeroşi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale, a avut ca temă „Depolitizarea posturilor publice de radio şi televiziune” (moderator Robert Turcescu) s-a datorat celui mai nou membru A.C., dl. Christian Mititelu, reputat jurnalist şi, până anul trecut, director al secţiei române a B.B.C.

          Dar asemenea acţiuni cu scopul influenţării opiniei publice şi a educării cetăţenilor ţării s-au desfăşurat în Bucureşti, din iniţiativa conducerii centrale, şi nu în provincie, filialele noastre fiind deficitare la acest capitol deşi există teme de interes local şi, cu atât mai mult, abuzuri ale autorităţilor şi cazuri de mare corupţie, prezente zilnic în presa centrală şi locală. Până şi „dialogurile” ale A.C., care au avut loc la Câmpina, Cluj, Buzău, Ploieşti, Râmnicul Vâlcea cu caracter educativ au fost organizate la cererea noastră, a celor din Bucureşti, şi cu participarea câteunuia sau mai multor reprezentanţi veniţi tot din Bucureşti, precum doamnele Dorana Coşoveanu şi Lia Zotovici sau dl. Constantin Marţian şi cel care vă vorbeşte. Există în filiale o anumită timiditate din partea liderilor locali pe care aceştia ar trebui să o depăşească şi în acelaşi timp o veche mentalitate, întreţinută şi în prezent de partidele politice, anume că totul se decide la Bucureşti iar structurile locale nu au altă misiune decât să pună în aplicare cele hotărâte la centru. Trebuie cu toţii să ne dezbărăm de această mentalitate, cu atât mai mult cu cât se depun eforturi pe plan administrativ şi economic, mai ales la recomandările Uniunii Europene, în vederea descentralizării şi acordării unei cât mai mari autonomii, inclusiv în luarea deciziilor comunităţilor locale. În fine, mai există la unele filiale tendinţa ca şedinţele să aibe un caracter de club închis, în care participanţii să comenteze între ei evenimentele politice la ordinea zilei în loc să iasă cu mesaje în faţa opiniei publice.

          Stimaţi colegi, luaţi exemplul filialei Bucureşti care săptămânal, în două zile diferite are şi club, unde se împărtăşesc opinii şi o şedinţă operativă unde se iau decizii şi se pun apoi în aplicare: pichetări ale Parlamentului, strângerea de semnături în stradă precum cea prin care s-a cerut urgentarea anchetării celor vinovaţi de mineriada din 14-15 iunie 1990, aceste cereri colective fiind apoi înaintate preşedintelui României, Ministerului de Justiţie, procurorului general şi Parchetului Militar. În fine sunt lăudabile unele iniţiative ale filialei Braşov, mai ales disponibilitatea şi organizarea, sub poalele Tâmpei, pe plan naţional a Comitetului Civis, adică al tinerilor ataşaţi nobilelor principii ale A.C. Există însă filiale care ţin pe tineri la colţ sau care nu sunt interesate să atragă tineretul. Îmi permit ca în acest raport să-mi exprim şi o părere personală, în calitate de istoric. Mersul înainte al societăţii umane s-a datorat întotdeauna tinerilor, entuziasmului şi curajului acestora. România modernă este opera generaţiei tinere de atunci. Din rândul acesteia s-au ridicat paşoptiştii, apoi unioniştii sau aşa-numiţii „bonjurişti”, după cum îi porecliseră unii boieri retrograzi, supuşi, în funcţie de interese, sultanului, ţarului sau împăratului de la Viena.

Stimaţi colegi, tineri şi vârstnici,

          Sperăm ca acest Congres, cu caracter jubiliar dar şi operativ, să constituie un imbold pentru noi toţi, să devenim mai uniţi, mai optimişti şi mai eficienţi în a milita pentru un real Stat de Drept, pentru apărarea valorilor democraţiei, pentru a combate abuzurile unor politicieni, pentru a lupta împotriva corupţiei generalizate care ne sufocă pe toţi. Sunt convins că, „împreună vom reuşi”, în ciuda obstacolelor care ni se pun la tot pasul. Avem şi o dovadă recentă că împreună am avut un succes notabil. Mă refer la programul „Votează cu ochii deschişi” al „Coaliţiei pentru un Parlament Curat” din care Alianţa Civică a făcut parte. Rolul nostru în cadrul acesteia a fost mai întâi de a tipări 500.000 exemplare de aşa-numiţi  „fluturaşi”, cu candidaţi la ultimele alegeri, din toate partidele politice, consideraţi incompatibili cu statutul de deputat sau senator: afacerişti dubioşi, corupţi, traseişti politici, ofiţeri sau informatori ai Securităţii. Investigaţiile au fost făcute pe teren de către alţi parteneri ai Coaliţiei, tipărirea listelor pentru fiecare judeţ în parte s-a făcut, în timp record la o tipografie din Ploieşti graţie doamnei Maria Băescu, preşedinte al filialei A.C. - Prahova, au fost aduşi în Bucureşti, transportate apoi în fiecare reşedinţă de judeţ  şi apoi răspândite de membrii filialelor A.C., împreună cu reprezentanţii locali ai Asociaţiei „Prodemocraţia”, în oraşe şi sate. Rolul filialelor noastre, în această acţiune a fost enorm şi mulţumim, pe această cale tuturor deoarece s-au angajat într-o acţiune dificilă, uneori chiar periculoasă.

          Mulţumim în primul rând doamnelor Maria Băescu, preşedinte al filialei Prahova, Lucia Nicoară, vicepreşedinte a filialei Braşov, precum şi domnului Oliver Ioniţă, preşedinte al filialei Argeş, în acelaşi timp singurul lider local care a avut iniţiativa de a obţine o sponsorizare pentru organizarea Congresului nostru. Nu în ultimul rând mulţumim tinerilor noştri colegi Roxana Ioniţă, Luiza Roşca, Bogdan Petre şi Ionuţ Anton. Mulţumim tuturor filialelor din ţară şi Bucureşti, ai căror membrii au participat la această acţiune. Mi-am permis să fac aceste câteva nominalizări deoarece unii dintre cei menţionaţi figurează pe lista de candidaţi pentru viitorul Comitet (Consiliul Director, conform statutului modificat) pentru ca Dvs. să-i cunoaşteţi, în momentul când veţi trece la vot. Dorim ca în viitorul Comitet să facă parte reprezentanţi ai tinerei generaţii cât şi din cadrul filialelor noastre din ţară, nu numai din Bucureşti. Nu pot încheia această parte a raportului fără a aduce un omagiu doamnei Ioana Voicu Arnăuţoiu, graţie căreia Alianţa Civică a făcut parte din „Coaliţia pentru un Parlament curat” şi care ne-a reprezentat în bordul acesteia. Rolul filialelor în desfăşurarea acestui program a fost enorm încât, vă mulţumim încă o dată tuturor. De altfel filiala constituie, în ultimă instanţă forţa noastră căci fără filiale, noi cei din Bucureşti, deşi avem activitate bogată, la care m-am referit am fi totuşi, până la urmă un grup restrâns din Bucureşti, asemănător altor O.N.G.-uri.

Stimaţi colegi,

          Am insistat asupra activităţii filialelor cu împlinirile şi neînplinirile acestora, din motivele menţionate. V-am făcut cunoscută activitatea A.C. la nivel central, cu care ne mândrim, pentru ca Dvs. să o cunoaşteţi în detaliu. Dar Comitetul de Coordonare a avut în activitatea sa şi deficienţe. În unele cazuri reacţii lente faţă de unele evenimente şi abuzuri ale Puterii, datorită unor mecanisme greoaie în luarea deciziilor. Până să ne întrunim, până să ne hotărâm care să fie reacţia A.C., în unele cazuri alţii ne-au luat-o înainte şi, între timp, apăreau situaţii noi. Se impun, ca atare, măsuri de grăbire a luării deciziilor, în unele cazuri recurgându-se la simple consultări telefonice sau prin mijloace electronice de comunicare de care dispunem. În cadrul şedinţelor Comitetului au existat şi divergenţe de opinii, ceea ce este normal dar uneori, în loc de a se ajunge la găsirea pe loc a unor forme de compromis se amâna continuarea discuţiilor, spre reflexie, pentru următoarea şedinţă şi astfel se întârzia luarea unor decizii. În fine au existat deficienţe şi în comunicarea cu filialele, trimiţându-se uneori mesaje în paralel, fără o consultare prealabilă între emiţătorii acesteia, cu rezultatul creării uneori a unor confuzii. La fel au procedat câteodată şi unele filiale din ţară când toate mesajele ar fi trebuit să ajungă într-un singur loc, anume la secretara şi contabila Consiliului Naţional, prin telefon, fax, e-mail sau poştă iar aceasta să informeze, la rândul ei, pe preşedintele A.C., Comitetul Naţional de Coordonare şi pe secretarul executiv al acestuia încât să se evite paralelisme în luarea deciziilor. Este o deficienţă pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toţii încât să fim mai eficienţi în viitoarea noastră activitate. Nu-i mai puţin adevărat că, în ciuda acesteia, comunicarea cu filialele s-a făcut mai mult într-un singur sens, de la centru spre structurile teritoriale, unele filiale răspunzând cu mare întârziere sau chiar deloc.

          Ce ar fi recomandabil de întreprins  în anul viitor şi pentru îmbunătăţirea activităţii A.C. în general? S-a elaborat o strategie care se află în mapele Dvs. pe care o puteţi eventual amenda. Oricum, la nivel central şi local, trebuie acordată o atenţie deosebită elaborării de proiecte, pe teme punctuale, care să aparţină fie exclusiv A.C., fie să fie elaborate în parteneriat cu alte formaţiuni şi instituţii de profil.

Stimaţi invitaţi, inclusiv reprezentanţi

ai presei, dragi colegi

          În pofida realizărilor noastre, în ultimii 5 ani, pe care le-am schiţat în acest raport mi s-a întâmplat, poate şi Dvs., stimaţi colegi din A.C., să fiu întrebat de unii prieteni din ţară şi străinătate: „Mai există A.C. fiindcă în ultimii ani n-am aflat, de la televizor şi radio nimic despre voi?” Aceştia au în bună măsură dreptate fiindcă A.C., datorită principiilor ei, a activităţii sale, odată ce noi nu trecem cu vederea nici abuzurile Puterii, nici afacerile dubioase ale clasei politice, tot mai umflată şi ca aspect şi, în special, în buzunare, fiindcă milităm pentru instalarea normalităţii în viaţa publică, deoarece urmărim educarea cetăţenilor pentru a nu mai putea fi manipulaţi, fiindcă cerem cu obstinaţie cunoaşterea securiştilor, infiltraţi în Parlament, în Justiţie şi în partide, şi care obstrucţionează instaurarea unei democraţii autentice şi a unui real Stat de Drept, deoarece am cerut în repetate rânduri diriguitorilor României să ceară scuze naţiunii române pentru crimele regimului comunist şi nu o fac, fiindcă din toate aceste motive suntem incomozi încât suntem supuşi unui boicot mediatic aproape total, în special în cursul guvernării Partidului Stat.

          Tuturor celor „neştiutori” din motivele menţionate dar şi celor care ne boicotează mediatic, le dovedim prin acest Congres că A.C. reprezintă o forţă, care nu vânează nici putere politică nici parale dar este în schimb hotărâtă să transforme România într-o ţară care să intre cu capul sus în Uniunea Europeană, să încurajeze pe concetăţenii noştri să-şi afirme cu curaj drepturile şi să nu se lase manipulaţi de „forţele răului”.

          Aşa să ne ajute Dumnezeu!