Atitudini

[ 1990 ] [ 1991 ] [ 1992 ] [ 1993 ] [ 1994 ] [ 1995 ] [ 1996 ] [ 1997 ] [ 1998 ] [ 1999 ] [ 2000 ] [ 2001 ]

23 aprilie - 13 iunie: Manifestaţia anticomunistă din Piaţa Universităţii (şi din alte locuri din ţară) în care se cere, de-a lungul a 52 de zile şi nopţi, aplicarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, adevărul despre revoluţie şi o televiziune independentă.

            14 - 15 iunie: Minerii chemaţi de autorităţi în ajutor distrug sediile partidelor de opoziţie, arestează şi închid la Măgurele şi Băneasa peste 1000 de persoane şi induc frica în rândurile populaţiei.

            13 iulie: “Marşul în alb”. La chemarea Ligii Studenţilor şi a liderilor nearestaţi ai Pieţei Universităţii, câteva zeci de mii de oameni demonstrează pe străzile Bucureştilor, cerând eliberarea deţinuţilor  şi redând populaţiei speranţa.

În timpul toamnei: Discuţii pentru organizarea unei mişcări civice în România, în principal în casa familiei Remus Mistreanu din Bucureşti, str. Eremia Grigorescu 10.

            7 noiembrie: În “România liberă” apare Declaraţia de principii, semnată de 216 membri fondatori, prin care ia fiinţă, în fapt, Alianţa Civică.

8 noiembrie: conferinţă de presă în care Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu, Mihai şora definesc scopurile noii asociaţii.

            În lunile noiembrie - decembrie: înscrieri masive, în sediul provizoriu din str. Eremia Grigorescu şi prin poştă, prin completarea cupoanelor apărute în “România liberă”.

Se creează filiale locale şi judeţene şi se desemnează conducerile teritoriale.

            15 noiembrie: Cu ocazia împlinirii a trei ani de la mişcările protestatare de la Braşov şi a înfiinţării Alianţei Civice, au loc mari mitinguri prin care se solicită demisia preşedintelui Ion Iliescu, a primului ministru Petre Roman, precum şi aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi măsuri pentru o reformă economică reală. Puterea nu intervine şi mediatizează corect mişcările, întrucât la Bucureşti se desfăşura o reuniune cu oficialităţi ale Consiliului Europei. Mitingurile Alianţei Civice au consacrat adeziunea a numeroşi cetăţeni la programul noii organizaţii (la Bucureşti - cel puţin 500.000 de participanţi).

            29 noiembrie: Prin sentinţa civilă nr. 2274 a judecătoriei sectorului 1 (după numeroase obiecţii - neacceptate de membrii fondatori - prin care se cerea declararea în statut a caracterului apolitic), Alianţa Civică este recunoscută ca personalitate juridică şi înscrisă în registru. 

            Specialiştii A.C. lucrează la Carta Alianţei Civice.

            1 decembrie: În organizarea Alianţei Civice, are loc la Ateneul Român aniversarea Marii Uniri, în timp ce la Alba Iulia adunarea populară organizată de F.S.N. se soldează cu huiduirea lui Corneliu Coposu şi a altor lideri din Opoziţie. La adunarea de la Ateneul Român vorbesc reprezentanţi ai partidelor istorice, ai celor două Biserici care au înfăptuit Unirea, precum şi participanţi la Marea Unire (Dr. Ioan Jovin, General Titus Gârbea).

            14 - 15 decembrie: Convenţia Naţională a Alianţei Civice, în sala Ateneului Român, lansează Carta Alianţei Civice, deviza Nu putem reuşi decât împreună şi alege comitetul de conducere. Mandatul de preşedinte se va exercita prin rotaţie. Primul preşedinte ales este Marian Munteanu, preşedintele Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, aflat în greva foamei după eliberarea din detenţia la Jilava.

Puterea şi presa aservită (“Dimineaţa”, “Azi”, “Adevărul”, “România Mare”) consideră că Alianţa Civică destabilizează ţara şi e opera unor “trădători de neam”, “vânzători”, “legionari” etc. În “Adevărul”, din 14 decembrie ,“un grup de patrioţi” face un apel la populaţie împotriva unei “lovituri de stat” pregătite de A.C.

            Ambasadorul S.U.A., Alan Green jr., transmite în a doua zi a lucrărilor Convenţiei Naţionale un apel al Departamentului de Stat, prin care se cere guvernului român şi Alianţei Civice să-şi rezolve diferendele “pe cale non-violentă”. Falsa aură de extremism creată de autorităţi Alianţei Civice urmărea să compromită noua organizaţie în ochii publicului şi a mediilor occidentale, datorită impactului deosebit pe care apariţia acesteia îl produsese în primele săptămâni.

            A.C. este ţinta permanentă a intrigilor Puterii, mai mult chiar decât partidele propriu-zise ale Opoziţiei. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Bogdan Baltazar, apare curent la televiziune calificând A.C. drept o mişcare extremistă (“arhanghelii străzii”), etichetare preluată de preşedintele Iliescu.

            16 decembrie: La Timişoara, aflată în grevă generală, are loc comemorarea unui an de la revoluţie: Bucureşti, ajută-ne / Să scăpăm de F.S.N.  Se cere demisia lui Ion Iliescu şi Petre Roman (acesta dă, în aceeaşi noapte, o declaraţie televizată, anunţând că “nu se clinteşte” de la putere).

            18 decembrie: şase membri ai conducerii nou alese a A.C. au o întâlnire la Palatul Cotroceni cu preşedintele Iliescu (Marian Munteanu, P.M. Băcanu, N. Manolescu, Al. Popovici, Stelian Tănase, Mircea Sevaciuc). Prima şi ultima întâlnire A.C. - Iliescu este dominată de locvacitatea preşedintelui.

21 decembrie: Miting comemorativ în Piaţa Universităţii. A doua zi, coroanele depuse de preşedintele Iliescu sunt smulse şi TVR susţine că autoarea este Alianţa Civică. P.N.|.C.D., P.N.L. şi P.S.D.R. se unesc în Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei (C.N.I.D.), iar Alianţa Civică aderă la Forumul Democratic Antitotalitar ( F.D.A.T. )

[ Index ] [ Înainte ]