Născut
la 8 iunie 1935, în comuna Dumitreşti, pe atunci jud. Râmnicu-Sărat. Urmează
facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1952-1953) şi facultatea de Ziaristică
a Universităţii "Lomonosov" din Moscova (1958). Lucrează ca
redactor şi realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română
(1958-1978), apoi la Televiziunea Română (1968-1971). Profesor de presă la
Facultatea de Ziaristică (Academia "Ştefan Gheorghiu", Bucureşti).
În 1978 publică prin intermediul agenţiei Reuter o scrisoare critică la
adresa regimului de dictatură din România. Disident anticomunist. Anchetat şi
expulzat din ţară in 1980, se
stabileşte, împreună cu soţia şi fiul său, în Danemarca, unde publică o
seamă de lucrări politice şi istorice, între care eseurile consacrate
drepturilor şi libertăţilor omului (“Pentru drepturile omului în România”,
Danemarca, 1982) şi o amplă lucrare istorică consacrată comunismului românesc
(“Istoria P.C.R.”, Danemarca, 1984). Înfiinţează
o editură (“Nord”, purtând din 1989 numele de “Victor Frunză –
EVF”), editează revista de studii asupra fenomenului politic românesc
“Alergătorul de la Marathon”. După 1989, revine în ţară, cu o ediţie
jubiliară “Mihai Eminescu”. Pe lângă apariţiile editoriale amintite mai
sus, este autorul unor volume de versuri (cum ar fi “Globul din stânga” -
1968), proza (“Privegheaţi lângă
privighetori” – 1971), teatru (“Marea gară nouă” - 1974), istorie
(“Istoria stalinismului în România” - 1990, “Istoria comunismului în
România” - 2000). Cea mai recentă apariţie editorială: “Destinul unui
condamnat la moarte, Pamfil Şeicaru” (EVF, 2001). Este membru fondator al
Alianţei Civice (1990), membru în Consiliul Naţional (din 1995), membru al
Senatului AC (2000).